Din ciclul “Doi crocodili croşetau sifon într-un bec…” vin să vă prezint un nou talent înnăscut, pe numele ei de artistă ilustră anonimă Irina Alexandra. Interesant blog, n-am ce zice: cu link-uri de melodii, cu postări în limba spaniolă (păcat că lipsesc cu desăvârşire toate accentele şi Dumnezeu ştie că spaniolii au un fetiş pentru liniuţele alea diagonale de deasupra a 3 vocale din 5), cu gânduri, dar mai ales cu aberaţii. Domnişoara I.A. (sunt comodă, ştiu, şi iubesc prescurtările) se pricepe la scris; chiar prea mult, m-aş încumeta eu să afirm. Om fi noi în epoca post-modernistă, dar dacă anul 2010 este echivalentul The Flintstones, I.A. e clar la nivelul The Jetsons.

            Să vă dau o mostră: “Într-o seară, pe la nouă, m-am trezit prefăcută-n miros de pâine prăjită, abur de cafea amară şi cântecel de trompetă, un fel de jazz de mic-dejun, într-o seară pe la nouă.”